Impresii disparate/Macondiando

În Cartagena sunt niște păsări negre care fluieră, cântecele întregi. Pe străzi seara se aud copitele de cai și muzica răsună de la vreun bar sau de la un cântăreț în căutare de faimă sau de câteva moneditas.

cât am mâncat o mini-salată super-scumpă (deh, turismul megaturbo), m-am uitat pe geam la domnul care stând pe o cutie de lemn lângă o mini-măsuță imptrovizată picta și vindea mini-tablouri. Întăi a venit o fată care se legăna împingând un fel de căruț cu băuturi și i-a scurs ceva de băut din vreo două carafe aproape goale. Un pic mai târziu a apărut și o doamnă care i-a servit prânzul introducând farfuria aproape adâncă într-o găleată și scoțând-o plină ochi cu supă. A încercat să-l tenteze și cu un felul doi într-un fel de cutie scos dintr-o pungă, dar n-a vrut. Mai târziu a venit și-un amic și i-a arătat ceea ce începea să semene cu un mini-portret (la colț de stradă în Cartagena de Indias)

  

Share: