2 zile și 40 de kilometri în cel mai mare oraș: Liberté e numele unei cafenele la unul din miliardele de malluri din Shanghai, iar pe un tricou scrie Freedom (cred că scriu cuvinte în engleză la întîmplare pentru că pe un băiat scria Yourself, cam cum își scriu la noi tatuajele în chineză pe braț cu cuvinte la întâmplare). Pentru că m-am plimbat mult cu metroul între cele 3 muzee de artă vizitate ieri, m-am tot gândit dacă libertatea e ceva la care omul visează oricum, sau e suficientă iluzoria alegere între 473 de tipuri de adidași? Moda cum spuneam e foarte importantă în China și n-am văzut atât de multe poșete mici mici Michael Kors, Givenchy, etc purtate cu parpalace stil Burberry și adidași Balenciaga/Stan Smith etc. Oamenii mai în vârstă par mai neapăsați de frenezia brandurilor. Dar nici la mall nu e libertate deplină așa cum am descoperit când m-am așezat pe o piatră (credeam eu) și a venit un nene paznic dintre cei care se înclină când îți deschid ușa să-mi spună să stau la o cafenea (toate astea el în chineză eu în română) deși eu vroiam doar să mă odihnesc nu să beau. În general oamenii sunt foarte disciplinați dar normele culturale sunt clar altele.

Nu am văzut cerșetori deloc, doar un om care cerșea aseară alături de un copil bolnav. Nici oameni săraci nu prea sunt cel puțin în zonele turistice în care m-am învârtit eu. Nu știu dacă așa e (gazda mea îmi spunea că sunt destule ghetouri și că inegalitatea crește) și pentru că toți par să facă ceva sau se ocupă milițienii reuniți la noi la hotel într-o convenție și despre care înțeleg că circulă videouri pe wechat în care îi bat pe vânzâtorii ambulanți (și ei destul de rari). Sau e pentru că toți fac ceva, de exemplu am văzut oameni care ștergeau cu o cârpă pereții de la metrou, la mall, la muzeu, cu atenție urmăreau toate cutele lambriurilor! În general e foarte curat peste tot, mereu se mătură pe jos cu niște mături imense, iar ieri dimineață în Shanghai cineva spăla cu apă cu presiune trotuarele, ceva de neînchipuit pentru o bucureșteancă. Am înțeles că Shanghai s-a modernizat destul de rapid dar foarte recent în sensul că WC-urile au apărut în ultimii 20 de ani și încă cele mai multe toalete (nu în mallurile din Shanghai) publice sunt turcești, cu apă însă.

Dintre cele 3 muzee vizitate, 2 erau private, muzeele Long, așa cum înțeleg că sunt din ce în ce mai multe muzee din China și multe au foarte multe falsuri….Muzeele Long aveau clădiri impresionante, cel de pe Bund, de pe malul apei era făcut într-o fostă clădire industrială din care arhitectul a păstrat niște elemente cu care se pozau acum fetele la modă din Shanghai. Se pare că era o zonă în care nu se putea construi dar cum s-a făcut un muzeu, brusc s-a putut face și un mega cartier rezidențial…sounds familiar! Doar că la noi nu se fac muzee… Realismul revoluționar din muzeul Long din Pudong era foarte interesant pentru mine, dar în rest expozițiile erau la limita kitschului. În cel de pe Bund expunea un artist cunoscut care filma în muzeu o lucrare, Fudong. Muzeul de artă din Shanghai într-o clădire gigantică construită pentru expoziția universală din 2010 era complet aiurea. Clădirea merita însă vizita, colecția răspândită în spațiul de piramidă inversată fără nicio noimă, nu. Vizavi de clădirile guvernamentale din Shanghai era și mega-muzeul orașului dar n-am mai ajuns. Mai era și un muzeu al afișelor de propagandă la care n-am mai ajuns dar care cred că merita văzut.

N-am văzut într-o săptămână în China decât 2 persoane citind cărți reale și o persoană cu Kindle, poate citesc pe telefon? N-am văzut nici librării, dar poate nu le-am văzut eu? Singurele pe care le-am văzut erau cele din muzeele de artă dar toate cărțile erau în chineză.

Se fumează peste tot chiar și în locurile interzise și unele țigări au nume haioase precum Double Happiness. Și mallurile au nume în engleză foarte aiurea și în general ești Lost in translation! Sentimentul ăsta de pierdere a reperelor e însă destul de plăcut acum când totul e la fel peste tot oricât ai călători. La Burger King nu se vând cartofi prăjiți ci chicken fries ?! Oamenii nu prea vorbesc engleză dar sunt foarte dispuși să te ajute și ajungi cumva să te înțelegi prin semne și zâmbete 

 

Share: