este timpul acela din an in care mi-e poate cel mai dor de Roma. ca de fiecare data ma resemnez. stiu ca nu pot merge inca acolo senina. am mai incercat si anul trecut pentru o dupa-amiaza, in drum spre Pisa. aman deci. ma pricep la asta. dar mi-e tare dor de Roma, de mine si ceilalti la Roma demult deja. de strazi numai de noi stiute, de pizza cea buna de pe Corso (nu cea turistica la care e imbulzeala), de inghetata de langa Fontana di Trevi, cea din stanga cum te uiti la fantana dinspre biserica, de un hamburgher la MCul de la Pantheon, de o bere in Trastevere. de filme pe inserat, de rasete in bucataria tuturor conflictelor, de escapade de weekend in italia devenita tara de poveste din cauza ta. mi-e dor de mers cu tramvaiul la scoala (nu-i mai stiu numarul..19 mergea la Risorgimento, dar celalalt?) cu castile de la walkmanul cu caseta cu Nelly in urechi si cu ochii lipiti de geam. pe rand le vad defiland pe toate
mi-e dor de privelistea de deasupra Pza di Spania intr-o seara de mai chiar inainte…
mi-e dor de atunci
mi-e dor de roma asa cum mi-e dor sa mai simt ca in fata mea se asterne totul