N-am ajuns la casa lui Neruda din oras (caci are in total 3 case-muzeu, pe langa aceasta, mai are una in Santiago si una in Isla Negra) dar am mers si mers vreme de vreo 4 ore pe tot felul de stradute intortocheate.
Valparaiso s-a dovedit a fi nu numai o destinatie turistica de weekend dar si material pt teza (asta daca voi mai reusi vreodat’ sa scot pozele din camera foto…damn HP) caci erau foarte multe picturi murale (arte callejero-arta inceputa de prin anii ’60 dar atingand maximul in perioada lui Allende 1970-73), unele extrem de reusite.
Azi am fost la cele 2 muzee gemene din Santiago (gemene pt ca-si impart aceeasi cladire) cel de Arte frumoase si cel de Arta contemporana. Destul de slabute colectii, dar am beneficiat de o super-oferta in care se vindeau cataloagele expozitiilor trecute la preturi de nimic, asa ca am mai bifat ceva pt teza. In curand n-am sa mai ies din casa…cum ies dau peste o librarie sau un bouquinist si iar cumpar carti! clar maine imi las cardul acasa…:-)
Printre cele vazute la muzeul de Arte frumoase au fost, in cadrul unei expozitii de fotografie boliviana, 8 fotografii cu cadavrul lui Che Guevara facute de Freddy Alborta (unul dintre putinii fotografi care l-au putut vedea). Aici orice pare o scuza de a prezenta imagini, ganduri cu Che…
Asta seara am vazut 2 documentare pe care mi le-am cumparat de la congresul de stiinta politica. Unul despre dictatura lui Pinochet: imagini cu manifestari pacifice, spontane pe strazile din Santiago care se terminau invariabil cu imprastierea cu tunul de apa & gaze lacrimogene, cu batai la fel de spontane din partea militarilor…Iar cel de-al doilea despre lovitura de stat din 11 septembrie 1973 – Ultima batalie a lui Salvador Allende. Ultimul lui discurs este intr-adevar impresionant, primul presedinte socialist ales isi scria verbal testamentul…
Si totusi eu nu inteleg unde a disparut tot trecutul asta? ce s-a intamplat intre imaginile astea si ce vad eu azi? intre manifestarile si cantecele de libertate si hyper-mallul in care am fost aseara (desi nu era cel mai mare din S era cel mai mare pe care l-am vazut eu vreodata, acum il construiesc pe cel mai mare din Latinoamerica…) asta e libertatea? libertatea de a consuma te miri ce?
filozofez la ore tarzii dar tara asta te face sa te intrebi lucrurile astea…
imagini
* prin portul din Valparaiso (un amestec de babete americance, 2 japonezi pierduti in spatiu si pescari, militari) se plimba un dric insotit de 2 masini escorta, s-a tot invartit, creand miscari de masa printre cei asezati pe unde apucasera si curente de bobor care urmau masina in invartelile sale, tot comentand cine-o fi, unde l-o duce (caci mai avea putin si se urca pe vapor cu dric cu tot). Mi-a amintit de imaginile de la tara cand plimbarea mortului crea subit o miscare populara de comentatori curiosi. unele lucruri sunt intr-adevar universale
* turista nordica, cu un rucsac mare in spate, surazatoare si gentila – scria pe o banca, sus pe Cerro Concepcion (unele din dealurile din Valparaiso) in caietul cu impresii (ca si mine de altfel mai tarziu) – la ce varsta turismul de unul singur prin cele 4 zari devine intolerabil social?
C