Am fost in Lexington pentru aproape o saptamana in octombrie pentru a participa la conferinta Social Theory Politics & the Arts. Din 1974 tipii astia se ocupa si de arta si politica si vroiam sa particip si eu la una din intalnirile lor.
In prima zi am zis sa descopar orasul si ce are de oferit. Din pacate am uitat sa imi iau cu mine un adaptor pentru prizele americane asa ca prima plimbare am facut-o in acest scop. Uitand ca milele sunt mai lungi decat km nostrii cand mi s-a zis “sigur la Lafayette mall” gasesti si nu e decat la 1.5 mile departare (de neconceput sa nu am masina mi-a zis receptionera cand i-am povestit cum am mers pe jos) am pornit voios. Eram singura care mergea pe jos si nici autobuzul nu m-a interesat. Cartierul era o succesiune de cladiri universitare (University of Kentucky sau UK ), medicale (e un mare centru universitar medical) si diverse (fast food, shopping areas etc).
La un moment dat, dupa vreo 45 de minute de mers, a disparut trotuarul si deci nu mai aveam cum sa-mi urmez planul asa ca am fost nevoita sa iau autobuzul pe care il folosesc doar cei mai saraci. Mallul era imens e drept dar foarte putini cumparatori, mai mult oameni veniti la pranz (la food court). Mancarea de fast food era de nemancat si totul era mult mai dulce plus ca totul era in cantitati mult mai mari.
Seara am plecat sa descopar si “downtown” tot pe jos caci autobuzul promis nu a aparut de fapt…iarasi practic niciun pieton, am parcurs drumul pana in centru trecand pe langa nenumarate cladiri medicale (un spital imens nou cu o sectie de urgenta stralucitoare si foarte atipic pentru noi, la 50 de m de iesiri grupulete de oameni fumand…) si universitare (campusul UK in care a fost si conferinta mea). Downtown era pustiu! si cam dezolant cu Rupp Arena (arena mai ales sportiva unde se tin meciurile de basket) drept punct central. Sportul pare si el omniprezent: stadionul de baseball, toate insemnele peste tot, etc. In centru am vazut si anuntul pentru Transylvania University care m-a facut sa pufnesc in ras dar se pare ca nu are nicio legatura cu Ro ci cu semnificatia numelui in latina “dincolo de padure”. Am mancat iarasi fastfood intr-un bar in care se transmitea meciul de baseball…
In a doua zi ne-au propus 2 vizite ghidate de organizatori. Ploua cu galeata si noi mergeam sa vedem fermele de cai, unul din lucrurile pentru care e celebra zona. Asa ca am inceput cu fabrica de bourbon care a durat foaaaarte mult, ni s-a explicat totul in detaliu dar eu nu am urmarit caci nu-mi place deloc bourbon-ul si mirosea ingrozitor peste tot, ori a bautura ori a fermentatie, parte din lungul proces…Ni s-au oferit si bomboane cu bourbon pe langa alcool pur pe care doar l-am gustat. Puteam sa-mi cumpar si un fel de sos de salata din bourbon 😀 Apoi am mers printre fermele de caluti, siruri nesfarsite de campuri verzi verzi si mai verzi dupa ploaie, cu garduri nu albe toate ci mai ales negre si case rasfirate ici colo. Nicaieri niciun om. Din cand in cand si multi caluti. A fost foarte frumos. Printre ferme era si un orasel foarte mic cu case vechi foarte colorate dar iarasi fara tipenie de om…Am mancat undeva in padure la un local cu cele mai bune sandwich-uri din county si chiar erau! desert am avut home-made cookies, miam. La intoarcere ne-am oprit si la unele dintre marile centre unde se organizeaza competitiile de cai si unde se afla si multi dintre caii campioni. Si aici a fost extrem de frumos caci am vazut atatea rase de cai cum habar nu aveam ca exista! Dupa-amiaza am fost la serata de deschidere la un centru de arta local unde se adunasera cativa dintre participanti asa ca am ascultat niste funky music, ciocnit iarasi niste bourbon caci de baut nici vorba….happy vibe si very nice people, multi grad students.
Prima zi de conferinta a inceput dinamic adica am mers pe jos “cu grupul” vreo jumatate de ora de la inn si pana la cladirea din campus unde se tineau intalnirile. Conferinta a fost foarte interdisciplinara, cu multe domenii adunate la un loc desi cu un focus pe arts management si pe cazul american. Prezentarea mea a fost primita foarte bine, poate si din cauza imaginilor incluse (am vorbit despre tema conferintei, changes and continuities aplicata cazului romanesc, inclusiv artistilor romani). A fost foarte interesanta toata experienta si din nou mi-a placut tare America chiar si cea “profunda” 🙂
