Toate conversațiile mele în Peru încep cu „de unde ne vizitezi?”, Rumania, ah Alemania? Ah eres de Espana! Dupã care pauzã cãci doar vreo 3 ştiu de fapt unde e România pe hartã! Conversația continuã: ah dar ce bine vorbeşti spaniolã, unde ai învãțat? Le spun cã la Cervantes în Bucarest (pauzã cã nu ştiu ce e bucarest ãsta). Adevãrul e cã auzindu-i pe nemții care se chinuie cu anii sau francezi vorbind îmi dau seama cã nu mã mint. Problema lor e cã nu-mi recunosc accentul care e inevitabil J
La Arequipa am ajuns asearã dupã un zbor de 6 ore în loc de o orã dacã era direct, cu escalã la Cuzco (tehnicã) şi de tot la Lima. Stau la Casona Solar pe strada Consuelo la 2 cuadras de Plaza de Armas. E o casã de la 1700 cu douã curți interioare şi camerele dau spre curte neavând ferestre spre stradã. De altfel multe din casele din Arequipa par a fi mai degrabã cazemate cu ziduri groase şi porți ferecate iar înãuntru cu aceeaşi structurã în jurul unor patios.
Plaza de Armas e într-adevãr cea mai frumoasã de pânã acum. Pe 3 dintre cele 4 laturi ale pieții sunt colonade cu etaj foarte frumoase. Cea de-a 4 laturã este ocupatã de Catedralã refãcutã succesiv şi care acum e majoritar din sec 19 deşi a fost fondatã imediat dupã stabilirea oraşului în 1540. La Arequipa sunt mereu cutremure: mari în 1868, 1958 şi 1960, ultimul de peste 8 în 2001 a dãrâmat unul din turnurile catedralei aflu de la ghida noastrã.
Am mai bifat şi muzeul nu ştiu cãrei universitãți celebru pentru cã prezintã una din mumiile sacrificate de inca şi gãsite ca urmare a erupuție vulcanului Misti (5800 m care se vede din oraş) în 1995. Cea mai cunoscutã dintre mumii este prima descoperitã de un american şi de aici numele ei Juanita (de la John). Juanita a fost sacrificatã zeilor adicã abandonatã într-un mormânt special dupã ce a fost omorâtã la 15 ani ca urmare a unei lovituri în moalele capului. Celelalte sãli, pe lângã cea în care se aflã Juanita (sau alte 2 mumii de copii când o retrag pe ea pentru diferite studii) pãstratã în întuneric şi la -26 de grade C, expuneau obiectele gãsite în gropile în care erau mumiile şi hainele lor. Am mai vãzut şi la Salta, în Argentina o astfel de mumie dar acel muzeu era mai modern şi deci mult mai scump (mai ales pentru strãini).
Pânã la urmã ce am vãzut la prãfuitul şi deloc vizitatul muzeu municipal mi-a plãcut cel mai mult, istoria oraşului în imagini incluzând bineînțeles Rãzboiul Pacificului…
În mare, Arequipa a fost o oazã de liniştire înainte de aventura de la Titicaca şi mi s-a pãrut un oraş cu aer provincial, calm (deşi a fost şi capitalã la un moment dat). N-am prea înțeles de ce se cheamã oraşul alb deşi multe clãdiri erau din piatrã vulcanicã, mai albicioasã, bej. Vargas Llosa, cel mai celebru reprezentant al oraşului pentru mine era peste tot, de la poze puse în geamul unor chioşcuri, la muzeu ca persoanã de vazã alãturi de preşedinți, etc.
Diverse: maşina de gunoi se aude de departe cãci are muzicã clasicã datã la maxim!
Tu amor es un periodico de ayer (Hector Lavoe)
Strãzile cu diferite magazine: de ex strada care pleacã din Plaza de Armas şi ajunge la râu şi pe care erau doar magazine de chitãri şi de haine + şei de piele. La fel e şi în celelalte oraşe, vezi strada cu magazine medicale din centrul Limei. Concurențã la maxim!
În Peru curentul nu este de temut, toate geamurile sunt larg deschise chiar dacã e frig şi şoferul are o pãturicã pe picioare!
